Adevărata încredere crește acolo unde nu există șantaj din dragoste
Copiii sunt ascultători foarte atenți, ei nu percep doar cuvintele, ci surprind și intonația, expresiile faciale, emoțiile și subtextul. Frazele părinților spuse în grabă sau cu iritare pot lăsa o urmă adâncă în mintea copiilor. RBC-Ucraina explică ce fraze trebuie evitate pentru a menține încrederea în familie.
„Nu am timp” = „Ești neimportant”
Când un copil aude că nu aveți timp, poate simți că nevoile lui nu contează. Chiar și o conversație scurtă sau o îmbrățișare pot face diferența. Este important să nu fiți doar fizic prezent, ci și disponibil emoțional. Atenția sinceră construiește încrederea mai bine decât orice explicație.
„Nu plânge” = „Emoțiile tale nu contează”.
Interzicerea lacrimilor îl învață pe copil să suprime emoțiile în loc să le trăiască. Distruge capacitatea de a avea un dialog sincer. Este mai bine să spui: „Văd că ești trist. Hai să vorbim despre asta”. În acest fel, copilul învață să aibă încredere și să împărtășească sentimentele.
„Ți-am spus eu!” = „Sunt mai deștept decât tine”.
Aceste cuvinte devalorizează experiențele și alegerile copilului. Ele creează un sentiment de umilință mai degrabă decât de sprijin. În schimb, întrebați: „Ce ai obținut din asta?” și ajutați-l să înțeleagă situația. Acest lucru construiește încredere și îl învață să gândească pentru sine.
„Dă-te din calea mea” = „Îmi stai în cale”.
Atunci când un copil este îndepărtat, acesta poate simți că prezența sa nu este binevenită. Chiar dacă sunteți ocupat, spuneți: „Dă-mi 10 minute și voi fi al(a) tău(a)”. Acest lucru arată că el este important și că nevoile sale nu sunt ignorate. Sinceritatea și explicațiile sunt esențiale pentru înțelegere.
„Ești încă mic, nu înțelegi nimic” = „Părerea ta nu contează”
Astfel de cuvinte ucid încrederea unui copil și dorința de a împărtăși. În schimb, ar trebui să îi cereți părerea și să ascultați la final. Un copil are dreptul la o voce și acest lucru construiește stima de sine. Adevărata încredere începe cu respectul reciproc.
„Nu inventa” = „Nu te cred”.
Atunci când un copil îți spune ceva, chiar și fanteziile contează. Subevaluarea cuvintelor sale duce la o pierdere a deschiderii. Este mai bine să spuneți: „Interesant! Cum ți-l imaginezi?”. Acest lucru ajută la menținerea unei legături de încredere și la dezvoltarea imaginației.
„Mă dezamăgești” = „Nu te accept așa cum ești”.
Astfel de fraze distrug securitatea interioară. Copilului îi devine teamă să nu facă greșeli pentru a nu pierde dragostea părintească. Este mai bine să spui: „Sunt trist pentru ceea ce s-a întâmplat, dar te iubesc oricum. Iubirea necondiționată este fundamentul încrederii.
„Nu este momentul pentru asta” = „Grijile tale nu contează”.
Uneori, un copil are nevoie doar să fie ascultat – fără judecăți sau sfaturi. Când negăm acest lucru, el se închide. Chiar și câteva minute de ascultare sinceră pot face diferența. Încrederea se naște într-un moment de atenție.
„De ce nu poți fi ca ceilalți?” = „Nu ești suficient”.
Comparația cu ceilalți devalorizează individualitatea copilului. El își pierde încrederea în sine și nu mai depune eforturi pentru dezvoltare. Este mai bine să subliniem punctele forte și să încurajăm creșterea. Sprijinul inspiră mai bine decât critica.
„Fac totul pentru tine” = „Îmi ești dator”
Această frază îl face pe copil să simtă vinovăție în loc de recunoștință. El începe să creadă că dragostea lui nu este un dar, ci o datorie. Dragostea nu necesită un beneficiu – este necondiționată. Adevărata încredere crește acolo unde nu există un șantaj al iubirii.
