Este important să acordați atenția cuvenită udării, deoarece nivelul de umiditate din sol este cel care joacă un rol esențial în formarea unei culturi de calitate
Pentru ca sfecla să fie suculentă și productivă, este important să se abordeze corespunzător fertilizarea acesteia în toate etapele de creștere. Cu toate acestea, mulți cultivatori de legume fac greșeala gravă de a utiliza îngrășăminte necorespunzătoare.
Pentru a obține o recoltă abundentă de sfeclă mare și dulce, este necesar să vă ocupați în prealabil de pregătirea adecvată a terenului, să selectați corect soiul de cultură și să asigurați condiții favorabile de sol. Sfecla se dezvoltă cel mai bine pe soluri bine umezite, libere și saturate cu materie organică. Dacă se însămânțează în soluri sărăcite sau prea uscate, trebuie să vă așteptați la culturi de rădăcinoase mici, tari și fără gust. Grădinarii experimentați știu că cele mai mari producții de sfeclă roșie se obțin în paturile în care s-a aplicat materie organică în sezonul precedent.
Particularitatea semințelor de sfeclă roșie este că sunt multi-crescătoare, adică dintr-o singură bilă de semințe pot apărea mai mulți germeni. Acest lucru conduce adesea la o însămânțare excesiv de densă, care are un efect negativ asupra dezvoltării plantelor. Pentru a evita supraaglomerarea, se recomandă însămânțarea sfeclei la intervale suficiente – cel puțin 15 cm între plante. După apariția primilor lăstari, sfecla trebuie subțiată prin îndepărtarea cu atenție a lăstarilor în exces.
Este important să acordați atenția cuvenită udării, deoarece nivelul de umiditate din sol este cel care joacă un rol esențial în formarea unei culturi de calitate. Deși sfecla roșie poate tolera o anumită perioadă lipsa de umiditate, rădăcinile rămân mici și subdezvoltate dacă nu sunt udate în mod constant. În același timp, excesul de apă este, de asemenea, dăunător: udarea excesivă compactează solul, împiedică oxigenul să ajungă la sistemul radicular, ceea ce încetinește creșterea plantei și reduce calitatea culturii.
O greșeală frecventă în rândul cultivatorilor de legume este aplicarea de gunoi de grajd proaspăt imediat înainte de plantare. Descompunerea acestuia eliberează cantități excesive de azot, care stimulează creșterea activă a masei foliare în detrimentul dezvoltării rădăcinilor. Ca urmare, sfecla roșie poate avea o culoare palidă, apar vene albe, iar gustul devine amar. Pentru fertilizare, este recomandabil să se utilizeze materii organice bine fermentate, care nu provoacă dezechilibre nutritive.
Controlul acidității solului este la fel de important, deoarece sfecla nu crește bine în zonele prea acide. pH-ul optim pentru această legumă este cuprins între 6,5 și 7,5. La câteva săptămâni după prima rărire, se recomandă udarea plantelor cu o soluție de cenușă de lemn și sare de masă, folosind proporțiile: 2 căni de cenușă, 1 lingură de sare la 10 litri de apă caldă. Pentru a preveni carența de bor, sfecla trebuie hrănită suplimentar cu o soluție de acid boric, dizolvând 10 g de preparat în 10 litri de apă.
