De fapt, un miros neobișnuit sau dramatic modificat al transpirației poate fi un semnal important al unor procese ascunse care au loc în interiorul organismului
Majoritatea dintre noi suntem obișnuiți să considerăm mirosul de transpirație ca fiind doar o problemă de igienă. De fapt, un miros neobișnuit sau dramatic alterat al transpirației poate fi un semnal important al proceselor ascunse care se petrec în interior. Ce poate indica un miros foarte neplăcut de transpirație, scrie RBC-Ucraina.
Cum se formează mirosul de transpirație și de ce se schimbă?
Transpirația în sine, secretată de glandele ecrine (care acoperă cea mai mare parte a corpului), este aproape inodoră. Este formată în principal din apă, săruri și alte câteva substanțe. Un miros neplăcut apare atunci când bacteriile care trăiesc la suprafața pielii încep să descompună componentele transpirației, în special pe cele secretate de glandele apocrine (situate la axile, în zona inghinală și în jurul mameloanelor).
Aceste glande sunt activate în timpul pubertății și produc o transpirație bogată în proteine și grăsimi, care reprezintă un mediu excelent de reproducere pentru bacterii.
Modificările mirosului de transpirație pot fi cauzate de o varietate de factori, de la alimentație și fluctuații hormonale la stres și, cel mai important, anumite boli.
Mirosul transpirației ca indicator al sănătății
Dacă observați un miros dulce, „fructat” al transpirației, mai ales dacă este însoțit de sete crescută, urinare frecventă și oboseală, acesta poate fi un semn de diabet necontrolat.
Organismul, incapabil să folosească glucoza drept combustibil, începe să ardă grăsimi, formând cetone, care dau transpirației și respirației un astfel de miros. Într-un astfel de caz, trebuie să consultați imediat un medic pentru a vă verifica nivelul de zahăr din sânge.
Dacă transpirația miroase a amoniac sau a urină, poate semnala probleme renale sau hepatice, precum și un aport excesiv de proteine sau un aport insuficient de carbohidrați.
Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea produselor reziduale din sânge, iar dacă nu funcționează corect, produsele de degradare, cum ar fi amoniacul, pot fi excretate prin transpirație. Consultați-vă medicul, mai ales dacă există și alte simptome precum umflături, oboseală sau modificări ale culorii urinei.
O tulburare genetică foarte rară cunoscută sub numele de trimetilaminurie poate provoca miros de pește. Organismul nu poate descompune compusul trimetilamină, care se găsește în unele alimente, iar această substanță se acumulează în organism și este excretată prin transpirație, urină și respirație, dând organismului un miros puternic de pește. Dacă acest miros este prezent, trebuie să consultați un medic pentru diagnostic și elaborarea unei diete speciale.
Un miros acru, înțepător, de „varză” poate fi asociat cu probleme tiroidiene (hipertiroidism) sau chiar cu anumite tulburări metabolice genetice. Poate fi, de asemenea, rezultatul consumului de cantități mari de legume crucifere, dar atunci mirosul este de obicei mai puțin intens.
Dacă mirosul este persistent și însoțit de alte simptome, cum ar fi scăderea în greutate, tremurături sau iritabilitate, consultați un endocrinolog.
Mirosul de clor sau de înălbitor este adesea asociat cu deshidratarea sau cu probleme hepatice. Atunci când organismul este deshidratat, concentrația de substanțe chimice din transpirație crește, ceea ce poate duce la acest miros. De asemenea, poate indica o disfuncție hepatică, deoarece ficatul este responsabil pentru detoxifiere. Creșteți aportul de apă și acordați atenție sănătății dumneavoastră generale. Dacă mirosul este persistent, consultați un medic.
Un miros acru sau de „oțet” indică adesea o creștere excesivă a ciupercilor de drojdie pe piele, în special la axile, sau o deficiență de anumiți nutrienți, cum ar fi magneziul. Uneori se poate datora unei acidități crescute în organism. Merită să vă uitați la igienă, dietă și, eventual, să adăugați magneziu în dietă. Dacă problema este persistentă, consultați un dermatolog.
Mirosul de „câine ud” sau „haină udă” poate fi asociat cu dezvoltarea activă a anumitor bacterii (cum ar fi stafilococii) sau ciuperci pe piele, mai ales dacă purtați adesea haine sintetice sau nu practicați o igienă bună. De asemenea, unele modificări hormonale pot afecta acest miros. Dacă acesta este cazul, ar trebui să vă îmbunătățiți igiena, să alegeți haine respirabile și, eventual, să folosiți produse de duș antibacteriene.
Când să vă faceți griji?
Dacă mirosul transpirației se modifică temporar din cauza mâncării picante (usturoi, ceapă, curry), a stresului, a luării anumitor medicamente sau a activității fizice intense, acest lucru este de obicei normal. Cu toate acestea, dacă mirosul neobișnuit persistă mult timp în ciuda igienei, este însoțit de alte simptome alarmante (oboseală, modificare în greutate, sete, durere) sau vă provoacă un disconfort semnificativ, acesta este un motiv să consultați un medic.
Un medic de familie va putea efectua o evaluare inițială și vă va trimite la un specialist adecvat, cum ar fi un endocrinolog, un nefrolog sau un dermatolog.
